Cu multă tristețe anunțăm mutarea la Domnul a doamnei Mariana Dietrich-Detrino

Mariana s-a născut pe 3 martie 1938, în București, România, din părinții Ștefan și Didina Niculescu. Muzica a înconjurat-o încă de la începutul vieții. Tatăl ei era un violoncelist respectat în Orchestra Simfonică Radio din București, iar prin el a dezvoltat o dragoste pentru muzică care avea să dureze toată viața.

Acea dragoste a devenit rapid chemarea ei. A studiat violoncelul la Conservatorul de Muzică din București, iar când tatăl ei s-a îmbolnăvit, Mariana i-a luat locul în orchestră la doar optsprezece ani—o responsabilitate extraordinară pentru cineva atât de tânăr. Totuși, acesta a fost un semn timpuriu al puterii și determinării care aveau să-i definească viața.

În august 1965, s-a căsătorit cu soțul ei, John, începând un parteneriat de o viață bazat pe muzică și devotament.

În anii dificili ai regimului comunist din România, Mariana a luat una dintre cele mai curajoase decizii ale vieții ei. A ajutat la planificarea și ghidarea defectării familiei din România în 1969, căutând libertate și oportunitate. A fost un moment de curaj extraordinar—un moment care a necesitat credință, determinare și dorința de a risca totul pentru un viitor mai bun.

După luni petrecute în Germania de Vest, așteptând azil politic, Mariana și John au emigrat în Statele Unite și au ajuns la Cleveland în 1969. Și-au început noua viață cu modestie și perseverență, acceptând orice muncă puteau găsi, păstrând însă visul de a se întoarce la muzică.

În 1970, acel vis s-a împlinit când amândoi au fost invitați să se alăture Orchestrei Simfonice din Carolina de Nord. Doi ani mai târziu s-au mutat in Atlanta când John s-a alăturat Orchestrei Simfonice din Atlanta.

Mariana și-a dedicat următorul capitol al vieții predării. Timp de 27 de ani a predat orchestră și muzică pentru instrumente cu coarde în cadrul sistemului școlar Atlanta Public Schools, predând totodată și la West Georgia College. Credea profund în puterea muzicii de a modela viețile tinerilor și a inspirat nenumărați elevi să-și urmeze propriile călătorii muzicale.

Casa ei era plină de lucrurile pe care le iubea cel mai mult—muzică, cărți, artă și conversație. Prietenii se adunau pentru seri lungi pline de discuții despre istorie, cultură și frumusețea lumii.

Dar mai presus de toate, Mariana era devotată familiei sale. Iubea cu putere și profunzime. Fiica ei, Stephanie, era centrul inimii sale, iar în anii din urmă nepoții ei, Victoria și Daniel, i-au adus o mândrie și o bucurie imense.

Viața Marianei ne amintește că curajul, pasiunea și devotamentul pot modela nu doar propriile noastre vieți, ci și viețile generațiilor care urmează.

Muzica ei, puterea ei și dragostea ei vor trăi mai departe în noi toți.

Dumnezeu să o odihnească cu cei drepți!

Pr. George.