"Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința" - Evrei 13:7

Frați Creștini,

Astfel îi îndemna Sfântul Apostol Pavel pe frații lui de credință proveniți din rândul evreilor, să fie cu luare aminte și să învețe din exemplul creștinilor ce s-au sacrificat pentru credință, să observe felul cum își desfășoară viața cei luminați de Duhul Sfânt, trăind în înfrânarea simțurilor și sporirea virtuților, și să ia exemplul acestora.

La fel de actual am găsit și eu acest îndemn al apostolului Pavel prin vizita pastorală a părintelui profesor Stelian Tofană, unul dintre cei mai recunoscuți predicatori la nivel național ai cuvântului lui Dumnezeu.

Deseori în viața mea pastorală mă lovesc de fobia multor creștini, de obicei a celor mai în vârstă, care-și fac griji pentru viitorul Bisericii și al credinței ortodoxe, observând cum marii duhovnici ce au călăuzit poporul drept credincios în perioada post revoluționară din 1989, au fost rând pe rând chemați la Domnul. Cu adevărat este greu să vezi cum unul după altul, mari duhovnici precum părintele Arsenie Boca, părintele Cleopa, părintele Teofil, părintele Argatu, părintele Calciu, părintele Boghiu și mulți alții au lăsat mult gol în sufletul credincioșilor. Au lăsat cu adevărat un gol imens prin lipsa lor fizică în mijlocul nostru, însă opera pe care aceștia ne-au lăsat-o ar trebui cumva să fie testament fiecăruia și mărturie că prin această viață contemporană nouă au trecut acești oameni sfinți și luminați de Duhul Sfânt pentru a face o diferență și a fi reper pentru noi cei ce încercăm să le urmăm credința și viața. Omul este făcut astfel pentru a se atașa de lucruri și de persoane dragi, despărțindu-se cu greu de ele.

Timp de 2000 de ani, începând cu Sfinții Apostoli, Dumnezeu a purtat de grijă fiilor lui, adică nouă tuturor. Generații după generații au fost binecuvântate cu oameni sfinți, adevărați călăuzitor în tainele credinței. Fără a ține cont de împrejurările timpului, Dumnezeu a trimis repere creștinilor pentru a-i încuraja să lupte "lupta cea bună" pentru a câștiga Împărăția Lui.

Astăzi, deși trăim în aceste vremuri când omul este mai mult ca oricând plecat spre cele materiale, totuși Dumnezeu nu-i uită pe cei ce doresc cu adevărat să-L cunoască. Însă tot astăzi tendința omului de a se "plânge" de lipsa valorilor duhovnicești sau sociale este mai prezentă ca oricând.

Și în stânga și în dreapta, oamenii se plâng de lipsa călăuzitorilor pe drumul mântuirii, însă în momentul când vrei să le arăți că nu totul este pierdut și că omenirea și credința au speranță, atunci parcă dispare interesul și dorința multora de a găsi acele repere ale credinței.

Nu pentru a judeca sau critica spun acestea ci este o realitate trăită personal zilele trecute când în mijlocul nostru a fost probabil omul cu cel mai mare dar al vorbirii teologice din România, un om în a cărui voce se simte trăirea adevărată a credinței și nu doar niște vorbe atent și cu chibzuință alese. Săptămâna trecută, timp de 7 zile părintele profesor de Noul Testament al Institutului Teologic din Cluj-Napoca a poposit în mijlocul nostru, mângâind sufletele cele însetate de cunoașterea lui Dumnezeu, prin vizite personale ori conferințe publice în mijlocul bisericii noastre, conferințe anunțate din timp și cu stăruință pe rețelele de comunicare ale bisericii și la anunțurile duminicale.

Este foarte trist și descurajant pentru mine să văd cum din câteva mii de creștini "ortodocși", dintre care mulți mi-aduc la cunoștință că este sete de duhovnicie în comunitatea noastră, să constat lipsa nonșalantă a multora atunci când ne ajută Dumnezeu să avem în mijlocul nostru resurse așa cum am avut săptămâna trecută.

Personal, învăț din aceasta că nu la mine este cauza problemei. Nu este just să ne tânguim că nu avem trăire duhovnicească în comunitate, însă ne găsim tot felul de scuze și lucruri de făcut atunci când se face un efort în direcția aceasta. Ferice de cei ce au intrat în contact cu părintele Stelian Tofană, ferice de cei ce l-au primit în casa lor, ferice de cei ce și-au făcut timp Vineri și Sâmbătă să participe la uimitoarele sale conferințe. Ferice de mine care am avut parte de o astfel de binecuvântare de la Dumnezeu să stau față către față cu un astfel de om, un adevărat izvor de înțelepciune, de sens și speranță. Cele două Sfinte Liturghii săvârșite împreună cu dânsul au fost adevărate cursuri de liturgică și intensă trăire.

Dacă Sfântul Pavel îndemna pe evrei să privească la cei ce și-au încheiat viața în credință și să le urmeze exemplul, noi trebuie să privim la fel la înaintașii noștri, cum ar fi marii duhovnici menționați mai sus, însă să trăim și în actualitatea zilei de astăzi privind la viața oamenilor care încă țin cu dârzenie stindardul credinței, unul dintre aceștia fiind părintele Stelian Tofană.

Cineva din audiență, dezamăgit ca fiecare dintre noi, îl întreba pe părintele Stelian despre cum putem schimba societatea în care trăim, cum putem schimba indiferența oamenilor din perspectiva credinței și percepției lui Dumnezeu? Părintele Stelian răspundea că această schimbare trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi. Noi trebuie să devenim exemple reale în societate pentru a stârni astfel interesul semenilor noștri pentru ca și ei să "guste și să vadă că bun este Domnul". Virtuțile ori patimile noastre pot determina pe un novice să participe ori să se îndepărteze de biserică și de credință.

A menționat de multe ori părintele Stelian faptul că dumneavoastră ajungeți prin multe locuri unde preoții nu ajung și acolo sunteți chemați pentru a deveni apostoli, pentru a îndemna pe oameni la dreapta credință. În acest apostolat trebuie să păstrăm rațiunea în primul rând pentru a nu deveni ridicoli și mai apoi prin onestitate și nu prefăcătorie să dăm exemplul vieții noastre. Dacă vom face astfel, Duhul Sfânt va conlucra cu noi și "vom spune muntelui să se mute și se va muta" - Matei 17:20

Frați Creștini,

Să nu uităm că nimic nu vom putea da în schimb pentru sufletul nostru atunci când acesta se va despărți de trup. Să ne străduim să profităm de orice resursă pe care o avem pentru a ne îmbunătăți viața noastră duhovnicească. Observați cum Dumnezeu nu ne lasă, deși de multe ori am fi de lepădat. Ni i-a chemat sus pe marii duhovnici menționați, însă iată cum ne poartă de grijă, iată cum ridică o altă generație de duhovnici și trâmbițe ale cerului. Dacă am avea dorința sinceră să ne îmbunătățim viața astăzi în Anul Domnului 2018, nu avem motive sau scuze că nu avem călăuzitori în lumea credinței. Știu că este mult mai comod să ne plângem mereu de neajunsurile noastre duhovnicești, ori că preotul nu este destul de dedicat, ori că Biserica este prea departe sau populată de oameni fără caracter. Toate acestea sunt doar scuze frații mei, dacă aici pe pământ avem impresia că suntem îndreptățiți să gândim astfel, în fața tronului lui Dumnezeu s-ar putea să ne rușinăm de o astfel de gândire. Să ne străduim cu toții să ne îndreptăm viața, să ne ajutăm unii pe alții să devenim mai buni și fii autentici ai lui Dumnezeu. Să stăm uniți în credință și să ne sprijinim unii pe alții. Nu uit îndemnul de acum doi ani al unui alt stâlp al ortodoxiei românești care ne-a vizitat, părintele Pantelimon de la Oașa. Acesta ne sfătuia că singura șansă de a trăi autentic credința în diaspora este să trăim în "enclave" adică să încercăm să trăim în anturaj ortodox măcar în timpul petrecut în afara serviciului nostru, să trăim în jurul sfintelor biserici, Biserica să aibă un rol vital în existența noastră și să fie locul unde alergăm pentru a ne hrăni sufletul din Cuvântul Evangheliei lui Hristos.

Timpul meu petrecut alături de părintele Stelian Tofană a fost unul extrem de prețios și folositor în pastorația mea. Deși poate fi uluitor de decepționant pentru un slujitor al lui Dumnezeu să afle intensitatea la care ar trebui să ajungă slujirea unui Preot, să afle truda imensă ce trebuie să o depună în slujire, totuși dragostea de Dumnezeu și de slujire triumfă. Duhul Sfânt și harul preoției îți vor da aripi și te vei înălța pe culmi nebănuite iar la sfârșit vei rosti precum Apostolul Pavel "Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit" - 2 Timotei 4:7.

Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne țină uniți în credință, măcar atâția câți suntem.

Părintele George Acsente.

ReflecțiiFlorian Ion