Frați Creștini,

Doar câteva zile ne mai despart de cea de-a 20-a ediție a festivalului românesc de toamnă.

La sfârșitul verii fiecărui an, comunitatea bisericii noastre începe pregătirea tradiționalului festival de toamnă, ca un gest de recunoștință și mulțumire aduse lui Dumnezeu pentru ocrotirea și binecuvântarea noastră cu o vară frumoasă și o recoltă îmbelșugată, recoltă ce reprezintă, așa cum spunem în rugăciunea Tatăl Nostru, "Pâinea noastră cea de toate zilele" pe care Dumnezeu s-a milostivit să ne-o ofere din belșug și anul acesta.

Festivalul Bisericii Ortodoxe Române „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Atlanta este atât un festival al gustului, înfruptându-ne din cele mai delicioase mâncăruri tradiționale românești gătite cu dăruire și dragoste de gospodarii bisericii, dar totodată este un festival al etnogenezei și antropologiei poporului nostru românesc, prin prezentarea straielor tradiționale ce sunt adevărate veșminte ale neamului nostru, sau prezentarea diverselor exponate mai noi sau unele foarte vechi în muzeul special amenajat pentru acest eveniment, ce ne amintesc cu drag de istoria poporului românesc.

De mii de ani neamul nostru românesc a avut un atașament aparte pentru valorile pământului, ale râurilor și ale munților, referindu-se la toate acestea prin cântec sau prin port vestimentar care diferă pentru adevărații cunoscători nu doar de la un principat la altul ci chiar de la o zonă sau subzonă la alta. Un adevărat cunoscător al portului românesc își va spune îndată diferența dintre Ținutul Lăpușului, Țara Oașului, zona Moților, zona Almașului, zona Făgărașului sau Mărginimea Sibiului. Deși unele asemănătoare, anumite motive brodate decodifică istoria zonei respective. Fiecare zonă, fiecare român are genomul lui propriu izvorât din istoria milenară a poporului nostru.

Lucian Blaga spunea că "Veșnicia s-a născut la sat" adică poporul român a considerat satul nu doar ca un spațiu de coabitare ci l-a considerat ca un organism viu, dătător și susținător al vieții, prin pământurile rodnice pe care le cultivau rudimentar dar cu o precizie uimitoare cunoscând exact glasul pământului și nevoile acestuia.

Atât de atașați erau țăranii noștri de pământ căci cu lacrimi în ochi și durere în suflet se refugiau în munți din fața inamicilor tătari sau otomani care veneau și jefuiau și apoi se retrăgeau lăsând totul pustiit în urma lor. Țăranul român știa ca hoardele barbare cotropitoare nu se mai întorceau prin aceleași locuri decât după 15-20 de ani pentru a da localnicilor posibilitatea de agoniseală. Țăranul se întorcea din pribegie și lua totul de la capăt reconstruindu-și casele și cultivând din nou pământurile. Iată cum în maxim două decenii aceștia izbândeau să-și reașeze viața după fiecare năpastă abătută asupra lor. Multe dintre aceste evenimente triste din viața țăranului român pot fi descifrate de etnologi în broderia straiului popular românesc.

Din această cauză fraților și surorilor vă îndemn să vă achiziționați cele mai frumoase, mai unice și mai rare straie populare românești și să le purtați cu mândrie multă pentru că ele oglindesc seva poporului nostru. Cei care ați participat la recitalul Paulei Seling de duminica trecută ați observat cu câtă mândrie și dragoste și-a prezentat superbul strai popular care conform spuselor ei este de peste 100 de ani vechime. Acesta este adevăratul tezaur și adevărata zestre a neamului nostru românesc. Cine putea anticipa că acel costum, cusut poate la palida lumină a unei lămpi cu gaz, va fi purtat cu atâta mândrie de o super talentată fată izvorâtă și ea din seva Maramureșului? Cine ar fi putut anticipa că acel costum popular va străluci peste 100 de ani la marginea lumii tocmai în Atlanta?

Așa cum am făcut-o în ultimele duminici, vă îndemn să vă gătiți duminica aceasta la Sfânta Liturghie și mai apoi la Festival cu orice aveți în casele dumneavoastră reprezentativ portului nostru tradițional.

Vă aștept să ne revedem cu mare drag.

A consemnat Părintele George.