"Te iert și te dezleg de toate păcatele tale" - extras din rugăciunea de absolvire a spovedaniei.
Frați Creștini,
Încet, dar sigur, Postul Nașterii Domnului va trece săptămâna aceasta în a doua lui jumătate. Drept urmare, doresc să fac o scurtă reflecție și o reîmprospătare a memoriei despre importanța tainei spovedaniei în cultul Creștin Ortodox.
Din dorința de a evita supraaglomerarea mea și a dumneavoastră în preajma Crăciunului, doresc să vă invit să vă îngrijiți sufletește din timp prin spovedanie, pentru a nu avea parte de o spovedanie formală sau făcută pripit și pe fugă.
Spovedania se face prin solicitarea preotului ori de câte ori este nevoie, fără a fi condiționată de Sfânta Împărtășanie sau de Post. Aceasta înseamnă că putem să ne spovedim și în perioadele dintre posturi, mai ales atunci când sufletul și conștiința ne sunt încărcate cu diverse încălcări conștiente sau inconștiente ale voii și poruncilor lui Dumnezeu. De asemenea, nu este obligatoriu să ne și împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului după fiecare Spovedanie, aceasta rămânând la judecata și iconomia fiecărui preot duhovnic, canonisind spre îndreptare anumite abateri grave de la calea lui Dumnezeu.
Un alt aspect pe care trebuie să îl știți este că nu orice preot este și duhovnic, adică poate să spovedească credincioșii. Fără îndoială că preoții știu acest lucru, însă vă spun aceasta pentru a nu fi surprinși vreodată când solicitați vreun preot să vă asculte spovedania și acesta vă va refuza. Nu este nimic în neregulă cu preotul ci pur și simplu nu are încă primită binecuvântarea de la Arhiereu pentru a fi preot duhovnic.
Spovedania este Taina personală și confidențială a bisericii. Preotul duhovnic nu are permisiunea să divulge vreodată, fiind sub jurământ, ceea ce a ascultat în taină de la cineva. Pe aceasta temă s-a dezbătut mult la ultimele conferințe preoțești, unde ni s-a adus la cunoștință că abuzurile de orice natură asupra copiilor trebuie adresate autorităților chiar dacă sunt spuse sub secretul tainei spovedaniei. În caz contrar, dacă un caz de abuz asupra unui copil ajunge caz public și acesta declară autorităților că despre această problemă a știut și preotul bisericii lui și nu a raportat abuzul, preotul este pasibil să fie anchetat și condamnat. Știu, treburi foarte complicate, însă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci să nu aibă nimeni parte de astfel de situații. Noi dăm slavă Bunului Dumnezeu că suntem descendenți ai unui neam drept slăvitor și cu frică de Dumnezeu.
O altă latură a spovedaniei este discreția duhovnicului. Acesta trebuie să intervină doar acolo unde observă că este nevoie să intervină, adică unde cineva nu știe exact care este atitudinea pe care trebuie să o abordeze la spovedanie. Foarte des întâlnim oameni reticenți la Taina Spovedaniei datorită faptului că un preot a fost în trecut exagerat în curiozitatea și detalierea păcatelor. Nouă preoților ne trebuie multă dibăcie și înțelepciune pentru a face penitentul cât mai confortabil și totodată cât mai determinat să mărturisească fiecare păcat în parte pentru ca să plece de la spovedanie cât mai vindecat sufletește și pregătit să reziste tentațiilor viitoare.
Cei care nu sunteți prea obișnuiți cu Taina Spovedaniei, vă îndemn să veniți și să vorbiți personal cu mine despre aceasta și sunt convins că veți găsi un remediu spiritual prin sfaturile personale. Nu recomand însă nimănui să vină duminică dimineața sau pe grabă pentru a se educa, a câștiga încredere în preot sau a beneficia de cea mai eficientă spovedanie.
Atunci când găsim puterea să ne spovedim duhovnicului păcatele, plecăm eliberați de o mare povară, cu inima plină de bucurie și cu conștiința împăcată. Când preotul rostește cuvintele nemăsurat de mari și profunde "Te iert și te dezleg de toate păcatele tale", deși este gura preotului care le rostește, ele reprezintă însuși Cuvântul lui Dumnezeu, Cel care l-a înzestrat pe preot cu Har să rostească aceste cuvinte. Nu preotul iartă, ci însuși Dumnezeu.
Un alt detaliu la care trebuie să privim este la cuvintele "toate păcatele". Prin spovedanie nu se iartă doar păcatele pe care le-am spovedit ci se iartă chiar și acelea săvârșite demult și care au fost învăluite în negura uitării timpului și din uitare nu le-am spovedit, păcatele "tinereților noastre" pe care mereu îl rugăm pe Dumnezeu să le ierte și să nu le pomenească la uimitoarea noastră întâlnire cu Tatăl din cer.
Vă doresc în continuare un Post binecuvântat și vă aștept la Taina Spovedaniei.
Părintele George.