Hristos a Înviat!

Iubiți frați și surori în Domnul,

Har, pace și binecuvântare de la Mântuitorul Iisus Hristos cel înviat din morți.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am încheiat ciclul slujbelor religioase ce orbitează în jurul praznicului Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Atât de importantă este Învierea Domnului încât Biserica a rânduit să-i dedice trei zile de sărbătoare liturgică.

Săptămâna ce succedă Învierea Domnului și în care ne aflăm se numește "Săptămâna Luminată", din două motive:

- În primul rând se referă la faptul că lumina primită în noaptea sfântă de Paști și adusă cu atenție în casele noastre este păstrată cu grijă în sfeșnicul casei ca sursă revărsătoare de lumină a bucuriei, aducându-ne aminte în permanență de "Lumina lui Hristos, ce luminează tuturor".

- În al doilea rând face referire la o practică veche din sânul Bisericii când cei chemați la Taina Sfântului Botez (catehumenii) primeau Taina Botezului chiar în duminica Paștelui. La Botez, Creștinul se îmbracă într-o haină albă luminoasă simbolizând puritatea sufletului și a trupului.

Sunt absolut convins că fiecare creștin care și-a dedicat timp participării la sfintele slujbe din Postul Mare și care și-a dedicat timp lecturilor cu conținut sacru sau rugăciunii, a terminat această perioadă de asceze cu o îmbunătățire duhovnicească.

Menționam într-un cuvânt de învățătură din Postul Mare că nu există o formulă magică pentru a înțelege tainele credinței în Dumnezeu. Singura metodă testată și garantată de Sfinții Părinți rămâne asceza, adică treaptă cu treaptă, zi cu zi, an după an, Creștinul cu adevărat dornic de mântuire se apropie prin pronie divină de cunoașterea lui Dumnezeu. Este imposibil pentru un creștin care participă cu o frecvență rezonabilă la slujbele bisericii să nu-și îmbunătățească viața și relația personală cu Dumnezeu

Personal, simt că am petrecut acest Post Mare cu real folos personal și comunitar, am lăsat grijile lumești ce vin în avalanșe peste noi un pic în voia lui Dumnezeu și m-am concentrat mai mult pe tipicul slujbelor. Încercând să aplic la nivel personal ce vă spuneam mai sus despre atenția ce trebuie să o dăm slujbelor bisericii, am revizuit tipicul mare și am observat anumite părți din slujbe cu care nu eram prea familiar și le-am introdus în practica liturgică.

Am simțit un atașament mai intens al comunității față de Biserică, am observat o solicitare mai mare a credincioșilor către Taina Spovedaniei și a Sfintei Împărtășanii, am descoperit oameni noi în comunitate dornici de a-L cunoaște pe Dumnezeu, oameni minunați de care te atașezi îngrijorător de mult ascultându-le frământările și grijile. Când spun că mă îngrijorează atașamentul față de enoriașii mei, mă refer la faptul că mereu există o posibilitate ca preotul să fie schimbat cu un altul, lucru ce ar produce multă dezamăgire și pierdere a entuziasmului și elanului duhovnicesc ale multora. Aici este departe de mine gândul că îmi asum ceva din tot ceea ce se întâmplă bun la Biserica noastră, nicidecum, ci mă gândesc la legăturile sufletești și încrederea multor frați de a-și descărca sufletul la scaunul de Spovedanie în fața unui Preot și acela se întâmplă să fiu chiar eu. Nici nu-mi pot imagina cum aș putea explica o astfel de situație unor frați și surori de care mă simt atât de atașat.

De-a lungul celor șapte săptămâni din Postul Mare, am găsit în Spovedanie aceiași oameni buni, dragi și sensibili pentru care din instinct te rogi zilnic și care s-au împărtășit cu vrednicie, cu convingerea iertării păcatelor de către Tatăl Ceresc și cu nădejdea mântuirii sufletului.

Acum când Sfintele Paști au trecut, ce urmează? Mă gândesc la un pasaj din Sfânta Liturghie care spune așa: "Aducându-ne aminte, așadar, de această poruncă mântuitoare și de toate ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de înălțarea la ceruri, și de șederea cea de-a dreapta și de cea de-a doua și slăvita iarăși venire". În acest text liturgic găsim răspuns consistent la ce trebuie să facem noi creștinii acum după ce Învierea Domnului se pare că a trecut, însă aș dori să dezbat acest paragraf într-un subiect aparte în Buletinul Parohial de săptămâna viitoare.

A consemnat,

Părintele George.

Hristos a Înviat / Christ is Risen