„Pomenirea drepților Tăi părinți Ioachim și Ana, Doamne prăznuind, printr-înșii ne rugăm, mântuiește sufletelor noastre” - Troparul Sfinților Ioachim și Ana

Hristos în mijlocul nostru.

Frați creștini,

Dacă ieri 8 Septembrie am prăznuit ziua de naștere a Maicii Domnului, astăzi biserica a rânduit să fie prăznuiți părinții Maicii Domnului, și anume Sfinții Drepți Părinți Ioachim și Ana, sursa din care ne-a izvorât nouă Vasul cel ales din care urma să se nască Mesia, Fiul lui Dumnezeu.

Deși ambii părinți ai Maicii Domnului proveneau din familii nobile - Ioachim din neamul împăratului David iar soția sa Ana din neamul lui Levi și Aaron - Dumnezeu nu i-a ales pe aceștia să o nască pe Maica Domnului doar pentru vița lor nobilă ci în mod special S-a uitat la viața lor curată și cinstită pe care o trăiau. Acest aspect nu este consemnat nicăieri în Sfânta Scriptură însă cu siguranță a fost așa, având în vedere că firea noastră omenească este coruptibilă și supusă ispitei diavolului. În opinia mea, nu ar fi fost suficient ca Ioachim și Ana să descindă din viță nobilă sau neam împărătesc. De nu ar fi avut aceștia o viață sfântă, cu siguranță nu i-ar fi ales Dumnezeu să se nască din ei o astfel de pruncă precum Maica Domnului.

Sunt nenumărate însemnările scripturistice despre oameni nobili din Vechiul Testament care au avut momente de cădere: avem exemplul lui Noe care, după ce Dumnezeu îl scapă de înecul potopului, se „îneacă” singur în băutură amețitoare sau avem exemplul lui David care, deși rege fiind, comite crima asupra lui Urie. Așa era atunci, așa este și acum, oricât de mare cinste ai avea, oricât de nobil ai fi, dacă nu îl ai pe Dumnezeu alături ajungi foarte ușor osânda diavolului. Este destul doar să aruncăm o privire în jur și veți fi de acord cu ce vă spun în aceste rânduri. Cu câtă slavă pământească oare era înconjurat și onorat regele Juan Carlos al Spaniei acum un an de zile? Iată cât de ușor s-a făcut batjocura diavolului și s-a umplut de necinste, aflându-se fugar pe fața pământului precum Cain ucigașul de frate! Iată un rege considerat un simbol de uniune națională și legitim moștenitor al dinastiei istorice a Spaniei, un rege căsătorit cu o mare prințesă a Greciei și Danemarcei, ce-și pierde cumpătul lacom fiind de bani, ce pierde toată cinstea și onoarea din cauză că nu îl avea pe Dumnezeu și nu trăia credința chiar dacă era un fiu al bisericii istorice catolice. Dovadă clară că fără o trăire în Dumnezeu, astăzi poți fi centrul universului și mâine poți pierde tot, uneori chiar și mântuirea sufletului.

Astfel de exemple mă îndeamnă să cred că lucrurile au stat mult diferit cu Sfinții Ioachim și Ana.

Ioachim și Ana erau iudei de viță nobilă ce trăiau nu doar la nivel declarativ credința lor. Din lectura vieții lor aflăm că totul începe într-o zi pe când se aflau aducând jertfă (ofrandă) la Templu. Aici la templu se întâmplă un lucru extraordinar pe care mulți teologi cred că îl interpretează greșit, ori îl trec cu vederea ca neobservat. Aici, un preot slujitor oferă cel mai motivațional mesaj pentru Ioachim și Ana, mesaj pe care mulți îl interpretează ca fiind grosolan și neșlefuit. Preotul respectiv îi critică public pentru insistența lor de a aduce ofrandă templului deoarece ei nu ar fi avut acest drept al ofrandei.

Preotul a avut dreptate, așa era rânduiala templului, ca cei fără prunci să nu aducă ofrandă în templu. Mai este adevărat că mesajul era unul sfâșietor de dureros pentru o familie de octogenari fără urmași. Totuși, cum tălmăcesc eu critica publică adusă către Ioachim și Ana? A fost un apel la conștiința lor, a fost un mesaj de deșteptare la care cei doi soți au fost chemați. Slujitorul templului lasă deoparte corectitudinea politică și consideră că acela era momentul ca ei să crească și să observe cu adevărat că trebuiau să facă ceva mult mai concret și mai serios decât făceau. Dacă preotul ar fi primit ca de obicei ofranda și ar fi mimat o oarecare binecuvântare, Ioachim și Ana ar fi persistat într-o somnolență la fel cum au persistat atâția ani. Pentru mine, preotul ce i-a trezit la realitate a fost profetic și nu un necioplit ce urmărea să jignească doi bătrâni ce se rugau în acea zi în Templu. A fost un preot care a știut să transmită un mesaj, un preot de la care mulți dintre noi slujitorii legii noi de astăzi am putea să învățăm foarte multe, însă ne ucide această corectitudine politică și fragilitatea fiilor noștri duhovnicești!

Ioachim și Ana se hotărăsc în acel moment că trebuie să schimbe ceva în comportamentul lor. Merg acasă, realizează că timpul să-și plângă în palme necazul lipsei unui urmaș a trecut și hotărăsc să intre într-o perioadă de asceză, perioadă ce am putea interpreta-o ca „totul ori nimic”. Ioachim pleacă să postească în munte, Ana rămâne acasă fără să știe că deja concepuse pe Sfânta Pruncă Maria în pântecele sale. Arhanghelul Gavriil îl încredințează pe Ioachim, după perioada lui de postire, că Ana este însărcinată și este timpul să se întoarcă la casa sa pentru a avea grija de soție și de pruncul din pântece.

Promisiunea făcută de a oferi rodul pântecelui lor templului este ținută și Fecioara Maria este condusă la vârsta de trei ani la Templu. Aici, Maica Domnului petrece într-un mediu cu totul deosebit până la vârsta de 16 ani când va fi dată în grija lui Iosif prin act de logodnă.

Aceasta a fost pe scurt o parte din viața părinților Maicii Domnului, Ioachim și Ana. Ei sunt pomeniți tot timpul la încheierea Sfintei Liturghii ca „Drepții Părinți Ioachim și Ana”.

Cu rugăciunile Sfinților Părinți Ioachim și Ana, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi.

A consemnat Părintele George Acsente.