„Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu” - Luca 4:4

Iubiți frați și surori în Domnul,

Hristos în mijlocul nostru.

La începutul Postului Paștelui aș dori să ne luminăm pe cât se poate gândirea pentru a ne ajuta să înțelegem importanța și beneficiul acestei perioade de șapte săptămâni cu totul speciale ce se aștern înaintea noastră, săptămâni ce ne conduc la cea mai însemnată sărbătoare a creștinilor și anume la Învierea Domnului.

Deja am parcurs câteva zile din prima săptămână a postului, zile în care fiecare s-a străduit să fie cât mai corect în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor. Prima săptămână a Postului este abordată de fiecare cu mult mai multă seriozitate - știm că unii dintre creștinii ce privesc Postul ca o povară aleg să postească doar în prima și ultima săptămână din Post, lucru un pic copilăresc.

Frați creștini, Postul este recomandat de Biserică, însă durata și consistența sunt stabilite de către Sfinții Părinți, mulți dintre ei fiind extrem de educați în știința medicală și cunoscând corpul uman foarte bine. Sfinții Părinți recomandă Postul în beneficiul sănătății noastre, corpul nostru spunându-ne un mare mulțumesc atunci când noi punem stavilă consumului de carne.

Adam and Eve in the Garden of Eden by Peter Wenzel

Vă spuneam în predica de duminica trecută despre dieta vegetariană a protopărinților Adam și Eva în perioada viețuirii acestora în Rai. Alimentația carnivoră este o alternativă artificială postcreație, dar totodată utilă vieții aspre și solicitante a lui Adam și a Evei de după cădere, când s-au văzut nevoiți să ardă multă energie pentru subzistență. După cădere, aceștia au fost nevoiți să muncească din greu „Cu osteneală să te hrănești pe pământ, în toate zilele vieții tale” - Geneza 3:17. Dacă totul era la dispoziția lor înainte de cădere, iată-i după aceasta nevoindu-se pentru subzistență. Doar cei ce nu au lucrat vreodată câmpul în arșița verii nu pricep de ce este nevoie de o alimentație bogată în calorii după căderea omului din starea paradisiacă.

Cu toate acestea, corpul uman, care este o mașinărie atât de complexă, are nevoie de o ajustare. Spun că este o inginerie, gândindu-mă cum se transformă după consum hrana în energie. Ajustarea constă exact în postire, celulele umane își amintesc (prin propria memorie) de structura originară, așa cum au fost ele create de Dumnezeu.

Postul nu este recomandat doar de Biserică, însuși doctorii ne îndeamnă să postim pentru a ne regla metabolismul și multe alte probleme de sănătate rezultate din excese și dezordine alimentară.

Toți Sfinții Părinți au postit, unii dintre ei într-o formă extremă. Vă descriam într-un Buletin Parohial mai vechi despre Timotei, un ucenic al Sfântului Pavel, care dusese la extrem înfometarea prin postire pentru a-și stăvili pornirile trupești specifice tinereții sale. Sfântul Pavel îi recomandă acestuia să consume și vin în scop terapeutic „De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin, pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni” - 1 Timotei 5:23. Atenție totuși la semantica cuvintelor, Pavel îi recomandă să consume „puțin vin”, acesta fiind temeiul scripturistic pentru unele dezlegări la consum de vin în timpul Postului. Puțin vin este cu adevărat terapeutic pentru consum, în schimb consumat în mod abuziv, devine pură otravă pentru sănătatea noastră.

Cei care mai urmăriți actualitățile din România poate ați auzit de „ultima năzbâtie”, conform presei, a arhiepiscopului Teodosie de Tomis care a subliniat într-o predică faptul că „fumătorii încalcă postul, fiind o mare diferență între viciul fumatului și consumul de vin”. Presa a râs sarcastic și a ridiculizat pe această temă, fără a cunoaște măcar noțiuni elementare de teologie. IPS Teodosie are dreptate, consumul de vin este recomandat de Biserică, a consumat vin chiar Domnul Iisus Hristos la Cina cea de Taină, vinul este întâlnit în Sfânta Scriptură din vremurile vechi ale lui Noe, pe vreme ce tutunul și fumatul sunt străine bisericii și practicii acesteia.

Raționând cele spuse, noi trebuie să postim cu bucurie și în completă armonie și bună înțelegere cu trupul nostru, să nu privim Postul că pe un dușman sau ca pe o pedeapsă insuportabilă ci ca pe o terapie și o purificare a trupului nostru. Să postim în tandem, stomacul să postească deopotrivă cu gura noastră care este organul ce ne bagă în cele mai mari ispite. Sfântul Ioan Gură de Aur spune cu referire la acest aspect că „pentru aceasta gura noastră este înzestrată cu două garduri” adică cu dinți și buze pentru a ne abține a păcătui cu vorba, cu bârfa și cu sfâșierea fraților noștri.

Dacă am conștientiza cât bine ne face Postul, nimeni nu l-ar mai privi că pe o povară ci fiecare ar fi nerăbdător să ajungă cât mai repede la un nou sezon de Post din ciclul nostru liturgic. Să nu ne întristăm și să nu ne smolim fețele noastre pentru a arăta oamenilor că postim, să postim pentru sănătatea noastre trupească și pentru stăvilirea ispitelor și patimilor noastre. Este principala resursă la îndemâna oricui de a se purifica și a stăvili patimile.

Vă doresc tuturor o perioadă cât mai fructuoasă din perspectiva duhovnicească în săptămânile ce urmează. Fiți iertători unii cu alții și furioși doar pe păcatele pe care le săvârșim, sporiți faptele bune și ajutați-i pe cei în nevoi, participați regulat la slujbele bisericii unde găsim sanctuarul tămăduitor al rănilor noastre sufletești.

În două cuvinte, FIȚI BUNI fraților.

Părintele George Acsente.