Pilda tămăduirii și a credinței

Pilda tămăduirii și a credinței

Pe când era încă medic tânăr și se numea Pantoleon („cel cu totul leu”), Sfântul Pantelimon a fost chemat la un bolnav care suferea de o boală grea. Toți doctorii păgâni spuseseră că nu mai este nădejde. Pantoleon însă și-a adus aminte de învățătura creștină pe care o primise în taină de la bătrânul preot Ermolae.

S-a rugat cu lacrimi fierbinți către Hristos Doctorul sufletelor și trupurilor și a pus mâna pe bolnav, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, tămăduiește-l pe robul Tău, ca să cunoască toți că Tu ești singurul Dumnezeu adevărat!”

Și bolnavul s-a vindecat pe loc.

Mai târziu, când a fost prins și chinuit pentru credința sa, împăratul Maximian i-a spus: „Pantelimon, tămăduiește-te pe tine însuți și scapă de chinuri!”

Sfântul a răspuns cu blândețe: „Trupul meu îl puteți chinui, dar sufletul meu este deja tămăduit de Hristos. Eu nu mă tem de moarte, căci prin ea intru în viața cea veșnică.”

Și a primit cununa muceniciei cu bucurie, rugându-se pentru cei care îl chinuiau.

Învățătura duhovnicească:

Sfântul Pantelimon ne arată că adevărata tămăduire vine din credința vie în Hristos, nu doar din știință sau puteri omenești. El a folosit darul tămăduirii nu pentru slavă personală, ci pentru a-L mărturisi pe Dumnezeu. Ne învață să ne încredem în milostivirea Domnului atât în boli trupești, cât și în ispitele sufletului, și să ne rugăm chiar și pentru vrăjmașii noștri.

În luna iulie, când îl prăznuim, mulți creștini se roagă lui pentru sănătate și tămăduire sufletească. Este un mare ajutor pentru medici, bolnavi și toți cei care suferă.