"Gândul la moarte este desăvârșita înțelepciune" - Sfântul Ioan Hrisostom

Iubiți credincioși și credincioase,

Când purcedem la a identifica gradul de sănătate spirituală a unei societăți de obicei suntem tentați să privim la felul cum oamenii societății respective își petrec viața. Privim la virtuțile sau la patimile acestora și constatăm din felul lor de viață cum se raportează viața acestora lui Dumnezeu cel care ne-a oferit cele zece porunci mozaice și cele patru evanghelii sau scrierile apocrife. Totuși nu doar felul cum se raportează la viață reflectă standardul de sănătate morala a unei societăți ci și felul cum aceștia abordează moartea reflectă în egala măsură standardele morale a societății.

Duminica aceasta, a douăzecea după Rusalii, evanghelistul Luca în capitolul 7 ne va prezenta una dintre cele mai mari minuni săvârșite de Mântuitorul Hristos și anume învierea unui tânăr din cetatea Nain, care prin moartea sa subită la o vârstă fragedă umple de durere și suferință nu doar inima mamei sale care era și văduvă. Observăm din textul scripturistic cum toți locuitorii din cetatea Nain sunt cuprinși de suferință și au empatizat cu femeia văduvă ce-și conducea ultima ei speranță și nădejde a bătrâneților către cimitir pentru a fi îngropat.

La toată această scenă tulbure și dureroasă se alătură și Mântuitorul Hristos care văzând atâta durere în inima oamenilor din cortegiul funerar, fără să fie invitat de către mama tânărului decedat sau de vreun Apostol ce-L însoțea pe Hristos, rămâne pătruns de durerea lor și apropiindu-Se de sicriul mortului, îl apucă de mână pe acesta și îl strigă din moarte la viață.

Fără îndoială minunea învierii tânărului este una imensă, cei prezenți și martorii acestei minuni au exclamat "cu adevărat mare prooroc s-a ridicat în mijlocul nostru" însă ce m-a pătruns cel mai mult citind această pericopă evanghelică a fost prezența concitadinilor femeii văduve la suferința ei, compasiunea celor din cortegiul funerar m-a făcut să reflect asupra acestui paragraf scripturistic. Iată ei mergeau sprijinind-o pe acea femeie distrusă de durere dar totuși cu o firavă speranță văzând compasiunea oamenilor din cetatea sa. Orice mamă văduvă își pune firesc nădejdea bătrâneților ei în fiii pe care îi crește, însă iat-o pe aceasta conducându-și unicul fiu către cimitir, cu siguranță trăia totuși un sentiment de o relativă siguranță văzându-se înconjurată de cei ce sufereau împreună cu dânsa.

Nici în cel mai frumos vis nu-și putea închipui cineva că în vecinătatea lor se află Dumnezeu întrupat, spun întrupat gândindu-mă ca Dumnezeu este Duh și este pretutindenea oricând și oriunde Ioan Cap. 1 Apropiindu-se Hristos de tânărul decedat, urechile surde ale mortului aud chemarea creatorului precum au auzit peștii mării invitația în mrejele pescarului Simon (așa cum vă predicam acum 2 duminici în urmă). Auzind strigătul lui Dumnezeu se întoarce din moarte la viață și groaza mamei văduve se îmbină cu bucuria învierii fiului ei.

Ce mai observăm în aceasta pericopă evanghelică este modul de abordare a Domnului Hristos. Exista la evrei o cutmă și încă mai există, ca nimeni în afară de cei ce pregătesc mortul și Rabinul slujitor să nu se atingă de mort, ne amintim și de pilda samarineanului milostiv când nici un evreu autentic nu a vrut să se atingă de cel ce era aproape mort ce căzuse în mâinile tâlharilor. În momentul când era nevoit cineva să se atingă de un mort, acesta trebuia supus unui ritual de curăție destul de complex, slujitorii templelor nu mai puteau sluji în oarecare număr de zile după ce se atingeau de un mort. Dar ce observăm noi la minunea Învierii tânărului din Nain? Domnul Hristos se descoperă celor de față a nu fi un oarecare profet ci chiar Fiul lui Dumnezeu căruia întreaga creație i se supune, era Fiul lui Dumnezeu cel care consideră mai important să dezlege un suferind și să îl vindece decât o zi de Sâmbătă. Domnul Hristos merge către trupul tânărului mort, îl apucă pe acesta de mână, deci se atinge de el și îl strigă din morți.

Minunat lucru din partea Domnului Hristos, frumos lucru din partea locuitorilor cetății Nain că au fost alături la suferința femeii văduve.

Frați Creștini.

Vă menționam mai sus despre gradul de sănătate spirituală a unei societăți care se raportează la felul cum trăim această viață dar și la abordarea morții noastre. Gândul la moarte este desăvârșirea înțelepciunii ne învață Sfântul Ioan Hrisostom.

Observ în lumea de astăzi o oarecare reținere a oamenilor de a înfățișa moartea. Știm cu toții că moartea este parte din cotidianul nostru. Ea se întâmplă, ce este drept la oamenii mai în vârstă care sunt sau ar trebui să fie mai apropiați de credință și de Dumnezeu, însă observăm că ea se întâmplă și la oamenii tineri, exemplu avem nu doar în capitolul 7 din Luca, dar și în viața de zi cu zi observăm cum moartea mușcă adânc uneori și acolo unde nimeni nu se așteaptă.

Observăm cum unii părinți ezită să-și expună copiii ceremonialului de înmormântare. Acesta este un drept al lor și nu putem să oprim pe cei mici, la fel cum nici nu putem să îi forțăm unei astfel de expunere. Am menționat de multe ori faptul că "moartea este cel mai mare teolog și predicator". Copiii noștri de astăzi sunt expuși violenței și morții mult mai mult decât credem noi prin filmele pe care le vizionează, prin jocurile video pe care le joacă fără ca noi să realizăm de multe ori, dacă acestea se întâmplă într-o lume virtuală de ce nu este potrivit oare să le trăiască în viața cotidiană?

Îmi aduc aminte că am mai predicat în trecut despre acest aspect al morții, când din confort îi ducem pe muribunzi la ospiciu sau din igienă ducem trupurile celor adormiți în locuri special amenajate precum case funerare sau capele. Ne gândim la cetățenii din Nain fraților și luăm exemplul lor că trebuie să-i sprijinim pe cei ce trec prin pierderea celor dragi, ne gândim la Domnul Hristos care l-a apucat de mână pe cel mort și l-a strigat fără nici o teamă din morți. Una dintre vorbele de duh ale sfântului părinte Arsenie Boca în legătură cu cei morți era "frate, niciodată să nu te temi de un mort, de cei vii să te temi, acesta nu-ți va face niciun rău"

Cu nădejdea că v-am deschis un pic curiozitatea cu lectura duhovnicească de duminica aceasta când vom citi pericopa evanghelică despre Învierea fiului văduvei din Nain, vă aștept cu mult drag la Sfânta Liturghie să aprofundăm și mai mult aceste învățături.

Dumnezeu să-i odihnească cu drepții pe toți cei adormiți și pe noi să ne binecuvânteze.

Părintele George Acsente.

ReflecțiiFlorian Ion