"Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău" - Psalm 44-12

Frați Creștini.

Săptămâna aceasta am avut un alt popas duhovnicesc, unde credincioșii s-au împărtășit cu Harul lui Dumnezeu prin Sfânta Liturghie. Am prăznuit pe 21 Noiembrie intrarea în Biserică (Templu) a Maicii Domnului.

Maica Domnului a fost darul lui Dumnezeu către familia lui Ioachim și Ana din Nazaretul Galileei, care, deși înaintați în vârstă, nu au deznădăjduit și au stăruit în rugăciune pentru a fi binecuvântați cu un urmaș, făgăduind că dacă aceasta va deveni realitate, urmașul va fi închinat (dăruit) lui Dumnezeu.

Exista această tradiție în cultul Iudaic de a oferi un prunc templului pentru a fi crescut permanent în Duh de credință, iar din acești prunci se alegeau Preoții ori Leviții ce slujeau în Templele lui Dumnezeu. Aceste daruri de prunci se extindeau și la cei de parte feminină, însă acestea la vârsta de 15 ani trebuiau să fie reîntoarse in familie, ori logodite spre căsătorie.

Făgăduințele făcute în fața lui Dumnezeu erau tratate cu maximă seriozitate în acele vremuri, spre deosebire de vremurile noastre când aceste făgăduințe (legăminte) sunt uneori rupte sau încălcate cu o ușurință uimitoare. Câteodată este suficientă o banală dispută în contradictoriu în sânul unei familii pentru a uita cuvintele adresate la Taina Cununiei "Iată fiilor, prin punerea mâinilor pe Sfânta Cruce și Sfânta Evanghelie, ați săvârșit jurământ că veți păzi această legătură a dragostei...". Parcă nu mai avem încrederea că acele cuvinte au avut un înțeles profund de jurământ în fața lui Dumnezeu și le lepădăm fără a ne da seama că păcătuim într-o manieră destul de gravă în fața lui Dumnezeu.

Făgăduința făcută de Ioachim și de Ana a fost scrisă cu litere de aur în inima lor. După trei ani de la nașterea lui Miriam sau Maria, vasului cel ales, Maica Domnului, aceștia, cu întristare că nu o vor mai vedea prea curând, călătoresc timp de trei zile - distanța dintre Nazaret și Ierusalim - într-o procesiune specială. Tinerele fecioare mergeau înainte cu făclii aprinse, urmate de Sfinții Părinți Ioachim și Ana, de membri ai familiei și numeroși Iudei din Nazaret pentru a o încredința Templului pe cea făgăduită.

In Ierusalim, Maica Domnului a fost primită de către Arhiereul Zaharia, cel care urma să fie și el binecuvântat de Dumnezeu la bătrânețe cu un prunc Sfânt numit Ioan Botezătorul.

Zaharia o primește pe prunca ce a urcat singură treptele Templului și o conduce pe aceasta în Sfânta Sfintelor, locul cel mai sacru din Templu unde se afla Chivotul Legii cu Tablele Legii primite de Moise. În acest loc nu avea acces decât Arhiereul o dată pe an, după ce aducea jertfa pentru iertarea păcatelor poporului.

Arhiereul Zaharia risca să creeze sminteală în rândul Iudeilor observând ca Arhiereul conduce pe cineva de genul feminin în Sfânta Sfintelor, sau pe înțelesul tuturor în Sfântul Altar (a nu se omite că și în cultul Iudaic clericii erau aleși dintre cei de parte bărbătească).

Gestul lui Zaharia era unul de inspirație Divină, era un semn pentru cei de față că această copilă nu este una oarecare ci este Vasul cel ales din care urma să se nască Mesia cel ce era așteptat pentru mântuirea tuturor.

Fecioara Maria a petrecut în rugăciune profundă și în lumina Harică a lui Dumnezeu timp de 12 ani. Hrana ei era una cerească adusă de un Înger al lui Dumnezeu. Sfântul Grigorie Palama aseamănă perioada de 12 ani petrecuta în Templu de către Maica Domnului cu viața în Paradis trăită cândva de omul original.

Precum a intrat în Templu, așa să o lăsăm pe Maica Domnului să intre și în casele noastre pentru a ni le sfinți prin prezența ei. Maica Domnului intră în casele noastre prin Sfintele Icoane ce o înfățișează. Nu exista un Creștin autentic să nu aibă o Icoană a Maicii Domnului în casa sa. Aceste Icoane ne inspiră pe noi, pe copiii noștri care au nevoie de repere în viața duhovnicească. Vorbiți-le copiilor dumneavoastră despre Maica Domnului, cum a lepădat grija lumească la vârsta de trei ani și s-a umplut de Harul lui Dumnezeu, cum a devenit prietena Îngerilor prin apropierea de Biserică, cum a mâncat hrana cerească precum Iudeii în țara Canaanului, cum a spus ea "să fie" și nu a intrat în polemică cu Gabriel Arhanghelul când acesta i-a spus că va naște pe Mesia.

Sărbătoarea intrării în Templu a Maicii Domnului ia naștere abia în secolul al VI-lea, când Împăratul Iustinian a zidit lângă ruinele Templului din Ierusalim în anul 543 o Biserică închinată Maicii Domnului, mai specific, este închinată intrării în Biserică a Maicii Domnului. În Apus, Biserica Catolică preia această sărbătoare după Marea Schismă, abia în secolul al XIV-lea.

După Dumnezeu în Treime, avem pururea rugătoare pe Maica Domnului în Cer. Ea ne știe necazul, tristețea, suferința și nevoile noastre căci și ea a trăit aici pe pământ și a îndurat cea mai mare suferință văzându-și Fiul ei și Mântuitorul nostru al tuturor întins pe Sfânta Cruce pentru ca noi să gustăm Raiul a doua oară.

O rog și eu nevrednicul rob al lui Dumnezeu pe Maica Domnului să mijlocească pentru toți cei ce o respectă și o iubesc, să vă ocrotească cu puterea rugăciunilor ei neîncetate.

Părintele Paroh George Acsente.

Vă doresc tuturor Happy Thanksgiving.

Această sărbătoare să nu fie una doar care vă limitează la o masă îmbelșugată. Extindeți-o la a mulțumi lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale minunate.

Vă binecuvântez și vă port în rugăciunile mele.

(preluare din buletinul 22-Nov-2017)

ReflecțiiFlorian Ion