"Cine ne va despărți de iubirea de Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?" - Romani 8:35

Frați creștini,

Peste doar două zile, cu ajutorul lui Dumnezeu, prăznuim și anul acesta pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

Învățăm de la Sfântul Pavel cum să ne facem din dușman, prieten și de la Sfântul Petru cum să ne ridicăm din deznădejde și disperare.

Citatul de mai sus aparține lui Saul din Tars (Sfântul Pavel), cel ce îl ura de moarte pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe ucenicii acestuia. Deși Saul nu l-a cunoscut personal niciodată pe Hristos, datorită îndoctrinării și manipulării gamalielice ajunge să urască pe cineva fără să-L cunoască, fără să deschidă proprii ochi spre a înțelege doctrina ce curgea din învățătura Domnului Hristos.

Martor fiind la martirajul Sfântului Stefan, nu a rămas înduplecat de felul cum Sfântul Stefan abordează pe cei ce îl dădeau spre moarte, nu îl impresionează nici rugăciunea de iertare a călăilor pentru păcatul săvârșit, nu îl impresionează absolut nimic, ci pornește din Ierusalim spre Siria pentru a ucide pe toți cei ce urmau învățăturii cele drepte a Mântuitorului din cetatea Damascului.

Dumnezeu însă nu lasă lumina dominată de întuneric la nesfârșit ci i se arată lui Pavel în chip minunat și îl transformă din cel mai mare dușman în cel mai apropiat prieten, gustă din cele două extreme într-o clipă.

Cu siguranță Sfântul Pavel ar fi ajuns o personalitate preeminentă în rândul iudeilor din Ierusalim având în vedere agilitatea căpătată ca ucenic al marelui învățat Gamaliel și mintea sclipitoare cu care Dumnezeu îl înzestrase, însă când l-a întâlnit pe Hristos, a ajuns să rostească în loc de „moarte creștinilor” cuvinte de genul „cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos...”. Iată cum într-o clipă lucrarea Duhului Sfânt îl determină să-și facă din dușman cel mai mare prieten, nimic de pe pământ nu mai era în stare să-l despartă de Bunul său prieten.

De la Sfântul Petru învățăm cum să ne ridicam din deznădejde. Acesta, înainte cu câteva ceasuri de a fi prins Mântuitorul în grădina Ghetsimani, se jură că nu-L va părăsi pe Învățător nici dacă ar trebui să moară. Iată însă că după câteva ceasuri el se leapădă nu o dată ci de trei ori de Hristos. Pare să uite cum Învățătorul îl ridicase cu puțin înainte din valurile învolburate ale mării și numit puțin-credincios și îndoielnic.

Petru ar fi putut foarte simplu să sfârșească ca și celălalt apostol ce a iubit mai mult cei 30 de arginți decât pe Învățătorul, dacă nu ar mai fi rămas în el un dram de nădejde ce l-a îndemnat să se căiască pentru păcatul de a se lepăda de Învățător. Același dram de nădejde ne îndeamnă pe noi toți să ne întoarcem precum niște fii risipitori la Dumnezeu Tatăl și să îngenunchem la scaunul spovedaniei cerând iertare pentru greșelile noastre.

La fel cum l-a iertat pe Petru și i-a dat din nou demnitatea de apostol, astfel ne va primi și pe noi și ne va da calitatea de om îndreptat și valid Împărăției lui Dumnezeu.

Sfinții Apostoli sunt aniversați împreună pentru faptul că amândoi au murit în ziua de 29 Iunie a anului 67. Sfântul Petru este condamnat la moarte prin răstignire și alege să fie răstignit cu capul în jos pentru a lăsa de înțeles că pătimirea sa a fost diferită de cea a lui Hristos. Sfântul Pavel este așezat pe eșafod și primește moartea martirică prin decapitare.

Sfânta Tradiție ne amintește de faptul că după decapitare, capul Sfântului Pavel a tresărit de trei ori la fiecare atingere a solului și astfel au izvorât trei izvoare formând faimoasa fântână Tre Fontane din apropierea Vaticanului.

Dumnezeu, cu rugăciunile Sfinților Apostoli Petru și Pavel, să ne binecuvânteze și să ne ocrotească pe toți, dăruindu-ne o credință puternică așa cum a fost și a lor.

Părintele George Acsente.

ReflecțiiFlorian Ion