"Privegheați și vă rugați, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului" - Matei 25:13

Frați creștini.

Din nou Dumnezeu încearcă credința noastră prin participare la rugăciune mai intensă pentru cei peste 80 de frați ai noștri ce au pierit în vâlvătăile focului ucigaș din Grecia.

Fie localnici, fie turiști, cu toții au fost înconjurați de flăcări masive și unii s-au văzut nevoiți să-și găsească refugiu în apele mării. Acest peisaj apocaliptic, pentru cei ce l-au trăit pe viu, ne trezește fiori nouă cei ce rămânem uimiți de magnitudinea acestei catastrofe. Nu putem să nu ne gândim la fragilitatea noastră în fața lui Dumnezeu, nu putem să nu ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci și să ne rugăm pentru sufletele celor pieriți în această catastrofă, neputincioși în încercarea de a se salva.

Mulți dintre aceștia se aflau poate în vacanța visurilor lor, încercând să se bucure din plin de soarele pătrunzător al Mediteranei însă pe neașteptate, precum în pilda celor 10 fecioare, ușa vieții lor s-a închis. Acesta este motivul pentru care Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să „priveghem și să ne rugăm, căci nu știm ziua, nici ceasul”.

Se spune că în fața primejdiilor sau în fața morții nu există oameni ce nu cred în Dumnezeu, nu există atei. Cine poate să-și imagineze cum au întâmpinat acești oameni această furie a naturii? Nădăjduim cu toții că au fost totuși pregătiți prin Spovedanie și Împărtășanie pentru întâlnirea cu Domnul Iisus. Noi cei ce am fost feriți de această catastrofă avem obligația să ne rugăm pentru sufletele lor, pentru alinarea suferinței familiilor lor și pentru ca Dumnezeu să ne îngăduie timp pentru a ne întoarce cu totul pe drumul Mântuirii, pe calea Credinței.

Totodată învățăm din aceasta că trebuie să avem, odată cu disciplina morală, și disciplina civică. Trebuie să înțelegem că în această lume există experți care au analize ample când ne avertizează că nu putem arunca țigara aprinsă în locuri marcate de pericol de aprindere a vegetației (din punct de vedere creștin nu trebuie nici măcar să fim deținători de țigară aprinsă), nu avem voie să facem foc unde nu trebuie să facem foc, nu avem voie să tăiem haotic pădurile ce previn inundații și reduc unele poluări ale aerului, nu avem voie să aruncăm plastic oricât de nesemnificativ ar fi căci acesta ajunge nu doar să polueze apele mărilor, ci devine o adevărată otravă pentru viața marină care este o resursă alimentară pentru populație.

Vedem cu toții cum de la un an la altul apele devin tot mai poluate, aerul devine mai toxic, versanții munților devin tot mai lipsiți de vegetație și cu toate acestea continuăm să contribuim parcă la distrugerea acestei planete minunate, această capodoperă a lui Dumnezeu.

Nu în ultimul rând facem analogie cu episoade biblice când omenirea a fost pedepsită de Dumnezeu pentru devierea de la calea cea dreaptă. Săptămâna trecută ne-am reîmprospătat memoria cu faptele Sfântului Ilie, cel ce a încuiat cerul prin rugăciune timp de trei ani și jumătate pentru faptul că poporul ales al lui Israel se abătuse pe calea pierzaniei prin închinarea la idoli. Timp de trei ani și jumătate pământul nu a mai primit nici măcar roua dimineții, pământul se transformase și devenise ca un pământ de aramă, oamenii au pierit masiv în urma foametei, vietățile pământului au pierit și acestea în urma mâniei lui Dumnezeu.

Ne amintim cum Dumnezeu a pierit cele două orașe biblice Sodoma și Gomora pentru faptul că locuitorii acestor cetăți apucaseră pe drumurile pierzaniei.

Este greu de interpretat această furie a naturii din Grecia. Să nu uităm că Grecia este totuși o țară ce și-a păstrat dreapta credință. Este o țară peste care veghează Sfântul Munte ce este populat cu peste 2,000 de oameni sfinți care se roagă pentru lume. Acești oameni sfinți sunt pururea rugători ca și Sfântul Ilie, însă nu sunt străini de ce se întâmplă în lume, nu sunt străini de faptul că chiar și pământul sfânt al Greciei este pângărit în timpurile acestea cu fel și fel de păcate urâte în fața lui Dumnezeu.

Moartea acestor oameni ne reamintește cât suntem de neputincioși în fața Puternicului Dumnezeu, cât suntem de dependenți de Dumnezeu în toată această libertate ce ne înconjoară.

Dumnezeu să îi odihnească în loc luminat și de odihnă pe toți aceștia ce au pierit năprasnic.

Părintele George Acsente.

ReflecțiiFlorian Ion