„Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica vieții, și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre”

Frați creștini.

Pe data de 15 August, Creștinii Ortodocși și Catolici prăznuiesc cu mare bucurie Adormirea Maicii Domnului, zi în care Fecioara Maria părăsește această lume mutându-se inițial cu sufletul și mai apoi și cu trupul la Fiul său și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Sfânta Tradiție ne spune că Maica Domnului a fost luată în grija Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul, bazat pe îndemnul Mântuitorului când se afla răstignit pe Sfânta Cruce și a zis către mama Sa: „Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine” - Ioan 19, 27.

Mărturia biblică și datele istorice arată că Sfântul Ioan Evanghelistul s-a retras în Efes după Învierea Domnului, de unde deducem că Fecioara Maria l-a însoțit pe acesta în acest oraș ce a fost mai apoi vizitat de multe ori și de Sfântul Apostol Pavel, autorul extrem de frumoasei scrisori cunoscute drept „Epistola către Efeseni”.

În această cetate a efesenilor se presupune că Maica Domnului a locuit mulți ani, mărturie stă casa Maicii Domnului din Efes, o construcție datând din secolul al V-lea care a fost ridicată pe ruinele temeliei casei originale construită de către Sfântul Ioan Evanghelistul ca adăpost pentru Maica Domnului.

Cu toate acestea, Maica Domnului și Sfântul Ioan Evanghelistul se vor muta la un moment dat, neprecizat de izvoarele istorice, din Efes în Ierusalim. Acolo, când Maica Domnului era în jurul vârstei de 64 de ani, i se încredințează de către Arhanghelul Gabriel că Fiul său o va chema curând să treacă la viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. Din momentul înștiințării că se va muta din această viață, Maica Domnului se așază pe un pat unde așteaptă minunatul moment al întâlnirii cu Prea Iubitul său Fiu. Timp de trei zile ea s-a aflat în post și rugăciune constantă, perioadă în care toți Sfinții Apostoli (mai puțin Toma) s-au adunat călătorind în mod miraculos de la „marginile lumii” adică din locurile unde sorții îi rânduiseră să propovăduiască cuvântul Evangheliei.

Aceștia s-au rugat împreună cu Maica Domnului, i-au cântat cântări duhovnicești, au îngrijit-o și ocrotit-o de orice primejdie. Casa în care se afla Maica Domnului în Ierusalim și unde și-a dat obștescul sfârșit a fost vizitată de mulți creștini ce doreau să o vadă și să fie alături de ea în aceste ultime zile din viață, însă pe lângă oamenii ce o iubeau erau și oameni ce o urau atât pe Maica Domnului precum și învățătura creștinilor.

Unul dintre aceștia a fost un oarecare evreu pe nume Antonie (vezi Acatistul Adormirii Maicii Domnului). Acest Antonie, din invidie pentru respectul și dragostea arătată de către Sfinții Apostoli și ucenici către Maica Domnului, apropiindu-se de patul pe care era așezată, a vrut să îl răstoarne și astfel să o umilească pe Născătoarea de Dumnezeu. Scrierile și Tradițiile Bisericii ne spun că în acel moment un Înger al Domnului o apără pe Maica Domnului, retezându-i evreului Antonie ambele mâini.

Trebuie să remarcăm faptul că toate aceste lucruri nu au fost transmise de dragul de a fi transmise și nu au fost exagerate în vreo formă. Nimic din ce s-a întâmplat la Adormirea Maicii Domnului nu a fost transmis denaturat generațiilor următoare, nici călătoria miraculoasă prin văzduh a Sfinților Apostoli, nici mâinile tăiate ale lui Antonie ce se atinsese cu viclenie de patul Maicii Domnului, nici lipsa trupului după înmormântare. Toate aceste lucruri nu au fost doar transmise oral, unde există tendința de a exagera de la o generație la alta, aceste minuni ce s-au întâmplat la Adormirea Maicii Domnului au fost scrise de către Sfinții Apostoli. Majoritatea apostolilor era formată din oameni ce știau să citească și să scrie și aceste evenimente ce au avut loc la Adormirea Maicii Domnului nu puteau fi trecute cu vederea de către Sfinții Apostoli.

După gestul evreului Antonie de a o umili pe Maica Domnului și după crunta lui pedeapsă, acesta îngenunchează și cere iertare tuturor pentru gestul lui nesăbuit. Pocăința lui Antonie îi aduce iertare și implicit și vindecarea mâinilor lui sângerânde.

Menționam mai sus pe Apostolul Toma care din nou a ajuns târziu din Orientul îndepărtat unde propovăduia Evanghelia. Acesta călătorește și el în chip minunat ca și ceilalți apostoli și în călătoria sa are loc o altă minune. În văzduh se întâlnește cu Maica Domnului care îi oferă un lucru personal și anume „Sfântul Omofor” sau acoperământ care era o eșarfă, o pânză ce a acoperit-o mai târziu pe Maica Domnului la înmormântarea ei.

Marcați de lacrimile Sfântului Apostol Toma, care se tânguia că nu a avut parte să o vadă în mormânt pe Maica Domnului, ceilalți apostoli decid să o dezgroape pentru ca și Toma să-i aducă un ultim omagiu Născătoarei de Dumnezeu.

După dezgropare, toți rămân uimiți că trupul Maicii Domnului nu se mai afla în mormânt și au fost convinși cu toții atunci, ca și noi acum, că Mântuitorul Iisus Hristos atât de mult a iubit-o pe Sfânta Sa Maică, încât nu a lăsat-o să fie supusă stricăciunii, ci a luat-o cu trupul la Cer ca pururi rugătoare pentru noi cei ce o cinstim.

În Icoana Adormirii Maicii Domnului observăm cum Mântuitorul primește sufletul Sfintei Sale Maici la adormirea acesteia, însă nu s-a îndurat nici de Sfântul și Preacuratul ei Trup, ci l-a înălțat și pe acesta la Cer. Sufletul Maicii Domnului este reprezentat în brațele Mântuitorului ca un prunc mic în veșminte strălucitoare.

Țara noastră are foarte multe tradiții la această mare sărbătoare ce marchează trecerea dintre Vară și Toamnă, însă pentru noi cele mai importante rămân frumoasele pelerinaje la mănăstirile ce au fost încredințate protecției Maicii Domnului cum ar fi în Transilvania pelerinajul de la Mănăstirea Nicula din Cluj, în Dobrogea pelerinajul de la Mănăstirea Celic Dere din Tulcea iar în Bucovina pelerinajul de la Mănăstirea Putna sau de la Mănăstirea Cacica din Suceava.

Să purtăm în gândul nostru pe toți drept măritorii creștini ce și-au obosit picioarele călătorind pe distanțe foarte mari pentru a gusta din dulceața acestui mare praznic al Adormirii Maicii Domnului, să ne rugăm ca Dumnezeu să îi păzească în pelerinajul lor. Cine știe câte nume ale noastre au fost trecute pe pomelnicele acestor iubitori ai Maicii Domnului!

La acest mare praznic al nostru al creștinilor, o rugăm pe Maica Domnului să rămână mângâietoarea tuturor celor pe care nu mai are cine să îi iubească, să rămână ocrotitoarea celor ce se află în primejdii și mijlocitoarea noastră a tuturor la Bunul Dumnezeu.

Pentru noi creștinii Maica Domnului este și maica noastră a tuturor căci Fiul ei și Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne numește pe noi „frați”.

Să o cinstim pe aceasta cum se cuvine.

Părintele George Acsente.

ReflecțiiFlorian Ion