"Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie să o aibă și nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea" - Pildele lui Solomon 22-6

Frați creștini.

În prima zi din noul an școlar am condus copiii noștri, cu multă emoție, către școlile la care suntem fiecare arondați, gândindu-ne la acest labirint didactic pe care fiecare elev îl va parcurge.

Este greu să ne dăm seama cine trăia mai intens emoția începutului de an școlar - elevii sau părinții - deși tind să cred că emoțiile erau mai intense la părinți. Dacă nerăbdători erau copiii să-și întâlnească noii profesori, noii colegi sau colegii din anul anterior, cu siguranță emoția părinților era un amestec al gândurilor ce fluctuau între curicula de învățământ, performanța didactică a dascălilor sau pur și simplu rosteau o rugăciune către Dumnezeu să îi ocrotească pe copii de primejdiile ce par a nu se mai sfârși.

Dacă nivelul pedagogic mai poate fi ajustat prin orele suplimentare de meditație auxiliară școlilor, iată că latura aceasta a siguranței copiilor noștri nu rămâne decât în mâna lui Dumnezeu și a educației familiale individuale a fiecărui copil. Știm cu toții că anumite subiecte vitale înțelegerii existențiale nu sunt dezvoltate aproape deloc în școli, fie ele publice sau particulare, și atunci rămâne la latitudinea fiecărui părinte să completeze cu ce consideră necesar.

Unul dintre subiectele suplimentare în educația copiilor noștri este educația spirituală, de care va depinde foarte mult calitatea vieții lor spirituale și condiția de mâine a bisericilor noastre. O generație educată spiritual va fi o generație nu doar salvată, ci va fi o generație care va ști să aleagă corect în miriada ofertelor din societatea în care viețuim. Tocmai din această cauză Biserica noastră Creștin-Ortodoxă din Lilburn vine an de an în întâmpinarea copiilor enoriașilor noștri cu un program educațional divers care conține credința, cultura și tradiția românească, istoria și limba română. De acest program se ocupă doamnele profesoare de la Școala Duminicală care au în primul rând dorința de a transmite aceste valori inestimabile generației viitoare și care au și experiența căpătată în anii anteriori de voluntariat din cadrul Școlii Duminicale sau în cadrul altor instituții de învățământ românești și americane.

Acest program de educație spirituală este unul extrem de convenabil pentru fiecare dintre noi. În fiecare zi de Duminică (Ziua Învierii Domnului) când creștinii vin la Biserică, imediat după ce copiii primesc Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie, părinții își conduc pruncii în sufrageria casei parohiale pentru o oră, doar o oră de studiu într-un cadru foarte relaxant în compania profesoarei din săptămâna respectivă. Am menționat că programul de studiu religios este unul extrem de relaxant gândindu-mă că o singură oră este foarte puțin pentru a ne cunoaște credința. De exemplu, în comunitățile evreiești, copiii sunt chemați mult mai des să participe la clasele de educație spirituală și gândiți-vă că iudaismul conține doar jumătate de Biblie sau Sfânta Scriptură, creștinismul conținând și Noul Testament. Din această cauză bun lucru este să continuăm această educație religioasă și în sânul familiei, deoarece așa cum sunt părinții așa vor fi și copiii în viața lor de adult.

Dacă în perioada interbelică societatea românească a avut o etapă de înflorire culturală și spirituală, după al doilea război mondial a fost un mare declin cel puțin din punct de vedere spiritual când ideologia comunistă atee a eliminat orice efort de educație religioasă prin excluderea religiei din curicula școlară. Parohiile și preoții care au încercat să ofere alternativa de predare a religiei în cadrul bisericilor au fost aspru pedepsiți, marginalizați sau chiar aruncați la închisoare fiind considerați ba membrii ai Oastei Domnului, ba legionari, ba dușmani ai poporului sau ai doctrinei comuniste. Decizia nebunească de a-l scoate pe Dumnezeu din educația omului a avut și încă are repercusiuni în societatea de astăzi ce a căpătat viziuni divergente asupra rolului bisericii în societate.

Acest gol al educației religioase face de multe ori dificilă funcționarea bisericilor din diaspora ce sunt susținute strict din contribuțiile fiecărui enoriaș. Este greșită mentalitatea unora care spun „Lasă să contribuie cei mai înstăriți la Biserică” sau „De ce să voluntariez eu la Biserică?". Această gândire și această atitudine ne fac să ne simțim departe de modelul în care vrea Hristos să trăim, exemplificat prin pilda Mântuitorului cu „banul” văduvei care a oferit din puținul ei. Cum ar fi fost ca văduva să gândească că este prea săracă pentru a contribui la ajutorul aproapelui?

Școala Duminicală a bisericii noastre are grijă de educarea copiilor spre a fi oameni atenți cu propriul lor suflet și de asemenea cu sufletele celor mai defavorizați care nu au avut poate aceleași oportunități. Scopul este de a-i face pe copii să înțeleagă că lăcomia „Suflete ai multe bogății strânse de aici înainte, bea mănâncă și te veselește” este sursa pentru care mii de copii mor zilnic în locuri bântuite de foamete și neajunsuri, lăcomia poate genera suferința altuia de lângă noi.

Cei ce am deschis ochii în această lume liberă de după comunism suntem supuși la mesaje egoiste ca „haina mea, mâncarea mea, camera mea, etc.” însă Hristos ne învață că trebuie să îmbrăcam pe cel gol, să hrănim pe cel flămând, să primim pe cel călător, să iubim pe cel ce nu mai are cine să-l iubească. Școala Duminicală organizează de ani de zile cu mult succes activități caritabile ca proiectul ShoeBox, activități care dau o șansă generației de după noi să valorifice aceste chemări hristice prin exemple personale.

Dorim tuturor copiilor care se vor înrola în programul Școlii Duminicale care va începe pe 8 Septembrie, profesoarelor (Roxana Almășan, Loredana Ghira, Aurelia Ionescu si Oana Petroaie) precum și părinților copiilor un an bun și rodnic în înțelegerea tainelor istoriei, tradiției, credinței și limbii noastre strămoșești.

Mult succes!

Părintele George Acsente.

ReflecțiiFlorian Ion