„Privegheați dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriți” - Luca 21-36

Iubiți Credincioși,

Cărțile liturgice după care se ghidează slujbele în Biserica Ortodoxă sunt trei la număr:

• De la Învierea Domnului până la Rusalii, slujbele sunt rânduite după cartea numita Penticostar (a nu se confunda cu penticostal)

• De la Rusalii până la începutul celor trei săptămâni din Postul Mare, slujbele sunt rânduite după cartea numita Octoih (din grecescul oktoihos care însemnă opt tonuri)

• De la cele trei săptămâni dinaintea Postului Mare până la Paști, slujbele sunt rânduite după cartea numita Triod (tot din limba greacă Triodion, sau trei ode)

Numele celor trei cărți (Penticostar, Octoih și Triod) este mai ușor de reținut pentru cei care cântă în corul bisericii. În această săptămână, Biserica Ortodoxă schimbă Octoihul cu Triodul, aflându-ne exact la trei săptămâni distanță de începutul Postului Mare ce ne conduce către Învierea Domnului sau Sfintele Paști.

La îndemnul Sfinților Părinți asceți ai Bisericii, această perioadă a Triodului începe cu trei săptămâni înaintea Postului Mare. Aceștia, prin trăirea profundă a vieții religioase, prin viața ascetică și prin practica rugăciunii, au constatat că unui creștin îi trebuie o perioadă premergătoare vieții aspre a postului și o educare treptată a trupului prin aprofundarea rugăciunii. Știm cu toții cât de profundă și intensă în rugăciune este prima săptămână din Postul Mare când Biserica ne cheamă în fiecare seară la lunga și adânca rugăciune a Canonului Sfântului Andrei Creteanul. Pentru a ajunge la starea necesară înțelegerii în profunzime a acelei rugăciuni, avem nevoie de un exercițiu mai serios al rugăciunii în viața noastră și pentru aceasta Sfinții Părinți au recomandat „Începutul Triodului” cu trei săptămâni înainte de începutul Postului Mare.

Pe lângă faptul că Utrenia (slujba premergătoare Sfintei Liturghii) are o altă consistență în perioada Triodului, creștinul ortodox este chemat și în spațiul extra bisericesc să aprofundeze rugăciunea, și mai apoi înfrânarea trupului prin Post. Mulți creștini au pe lista regretelor la Taina Spovedaniei faptul că nu s-au rugat de ajuns și când trebuia („Părinte nu m-am rugat în fiecare dimineață și seară ...”).

Frați Creștini,

Rugăciunea este esențială pentru menținerea sănătății noastre sufletești. Un creștin care nu se roagă este un creștin slab, ați văzut în primul verset ce spune Sfântul Luca „rugați-vă ca să vă întăriți” adică pentru a fi un creștin puternic, rezistent la uzura cotidiană și la valurile ispitelor, un creștin trebuie să se roage permanent. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne retragem în cămara din colț și să nu mai ieșim de la rugăciune toată ziua, nicidecum (acest lucru nu îl fac nici monahii în mănăstiri - și ei au viață publică cu diverse ascultări și îndatoriri în jurul mănăstirii), însă programul de rugăciune trebuie să fie unul foarte bine stabilit și respectat.

Un creștin ortodox obișnuit are obligația în fața lui Dumnezeu de a se ruga în fiecare zi. Numai rugăciunea ce o înălțăm Duminica în Sfânta Biserică nu ne dă suficientă „tărie” Luca 21-36 să petrecem o întreagă săptămână fără să înălțăm mintea noastră la Dumnezeu prin rugăciune.

Pentru noi preoții este un pic mai simplu să avem o educație a rugăciunii. Preoții, de obicei, merg în fiecare dimineață la Biserică și se roagă pentru diverse nevoi ale enoriașilor și pentru ei înșiși, însă pentru un laic lucrurile sunt ceva mai complicate mai ales atunci când persoana în cauză este activă în câmpul muncii.

Îmi amintesc și eu de vremea când nu eram Preot și trebuia să fiu la ora 7AM la serviciu, eram nevoit să sacrific 15 minute în fiecare dimineață pentru a păstra o decență a canonului de rugăciuni. Cu siguranță erau și dimineți când nu puteam să dedic nici 15 minute, erau dimineți când poate mă rezumam în a spune un simplu „Tatăl Nostru” și mă însemnam cu semnul Sfintei Cruci în timp ce conduceam spre serviciu. Sunt convins că Dumnezeu primea orice formă de rugăciune.

Îndemnul meu pentru dumneavoastră este să vă păstrați o decență a rugăciunii în fiecare zi, iar de nu veți avea timp în fiecare zi de o rugăciune formală măcar păstrați legătura cu Dumnezeu prin rugăciune în fiecare zi. Aceasta este definiția rugăciunii „vorbirea minții cu Dumnezeu”, învățați să vă rugați în taină în orice conjunctură fără a deranja pe cei din jur.

Aceste trei săptămâni ce au mai rămas până la începutul Postului Mare să ne fie educatori ai rugăciunii noastre de seară și de dimineață, ca mai apoi când trupul nostru va fi chemat la înfrânare prin Post, să fie un trup educat cu smerenia căpătată prin rugăciune. Atunci când Biserica ne va chema la lunga rugăciune a Sfântului Andrei Creteanul, genunchiul nostru să fie familiar cu poziția de rugăciune.

Dumnezeu să ne binecuvânteze.

Părintele George Acsente