"Șezi de-a dreapta mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale" - Psalm 109

Disputele tribale și luptele pentru suveranitate din Vechiul Testament fac din cărțile lui Moise și din psalmii regelui David o înșiruire de scrieri șocante pentru orice cititor. Descoperim acolo o lume extrem de violentă, începând de la frații Cain și Abel - fiii lui Adam și ai Evei care s-au războit între ei până când Cain cade victimă fratelui său Abel - și încheind cu uciderea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Majoritatea cărților Vechiului Testament conține o lume violentă și dornică de a stăpâni și a supune pe celălalt din alt trib, invocând infidelitatea și ereticitatea celuilalt față de Dumnezeu, chiar fiind uneori descendenți ai aceluiași neam. Invidia, avariția și lăcomia de a obține pământurile celuilalt ce păreau mereu mai rodnice făceau să se răscoale un trib împotriva altuia sau un neam împotriva altuia, ajungând la războaie totale și sângeroase cu pierderi mari de vieți omenești. Valoarea vieții era nesemnificativă în acele vremuri deși demografia și densitatea populației erau cu totul diferite față de cele din zilele noastre.

De multe ori preoții sunt întrebați de credincioși despre logica și scopul atâtor evenimente pline de violență și în mod special în cartea psalmilor lui David unde rămânem îngroziți de cuvintele pline de îndemnuri la violență și răzbunare. Doar citind Psalmul 108 am putea rămâne șocați de greutatea cuvintelor întâlnite acolo și mulți am putea închide Sfânta Scriptură pentru totdeauna nefiind dispuși să descoperim o astfel de lume atât de violentă în grai și în faptă.

Înțelegem din toate acestea că înainte de a fi vorba despre un război sfânt pentru apărarea dogmei și a lui Dumnezeu, era vorba de o lume violentă mânată de lăcomie și setea de stăpânire a sclavilor și a pământurilor. Deși densitatea populației în acele vremuri era mult mai mică, totuși planeta aceasta mare și resursele ei erau disputate de puținii oameni care o populau. Însuși Patriarhul Avraam a avut o dispută verbală cu nepotul său Lot pentru posesia pășunilor.

Problema violenței din Vechiul Testament m-a frământat și pe mine în perioada studiului biblic, descoperind prin educatori și prin Harul lui Dumnezeu că omul după cădere a fost înclinat din îndemnul celui rău spre a supune și persecuta pe seamănul lui, în mod special în vremurile primitive când acesta nu era ocrotit de o constituție tribală (statală) sau vreo oarecare legislație.

În vremurile moderne societatea s-a schimbat considerabil, chiar din vremea medievală ființa umană a început să beneficieze de o oarecare protecție legislativă, tinzând mereu spre îmbunătățire prin adăugarea de noi titluri și articole la legislația existentă. Spre exemplu, Constituția României cuprinde 8 titluri împărțite în 156 de articole, cu deschidere permanentă de modificare spre îmbunătățire.

Chiar dacă astăzi trăim într-o societate modernă cu legi bine conturate, instinctul primitiv de stăpânire și persecutare a aproapelui încă mai bântuie unele minți tulburi și stăpânite de diavol. Atunci când nu poate fi ținut sub control, acest instinct poate crea probleme majore de conviețuire în societate, ducând de multe ori la privarea propriei libertăți.

Zilele acestea, întreg poporul român este zguduit de cel mai recent caz al odioaselor crime săvârșite de un "individ" cu mintea grav afectată de absența lui Dumnezeu și stăpânită de instinctul primitiv despre care am menționat. Dorința de a stăpâni și exploata sexual l-a îndemnat pe acest suflet pierdut să ajungă să ucidă în mod barbar două copile nevinovate și pline de speranță. Luiza și Alexandra au căzut pradă din naivitate și bună, sau prea multă, credință în oamenii din jurul lor, crezând într-o lume minunată, perfectă și blândă. Speranța lor în lumea ideală a fost însă curmată într-un mod barbar și tragic cum nici în lumea regnului animal nu se întâlnește, dovadă că lupta diavolului nu se duce cu regnul animal ci cu omul creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Suntem cu toții fără prea multe cuvinte și în stare de șoc în urma acestei tragedii. Ne rămâne doar tăria de a ne ruga lui Dumnezeu să așeze cele două suflete nevinovate în corturile drepților, convinși fiind că Dumnezeu nu va ezita să le primească în Împărăția Sa, chiar dacă ar fi avut oarecare greșeli în această scurtă viață pământească. Felul în care copilele au părăsit această lume a fost unul aproape martiric. Chiar dacă nu au murit pentru credință pentru a se învrednici de supra numele de Martir, au murit groaznic, cel mai probabil încercând cu disperare să-și apere demnitatea umană în fața acelui individ greu muncit de diavol încă din această viață.

Cazurile Luizei și Alexandrei au devenit o preocupare a multora pentru faptul că s-au încheiat atât de dramatic și au fost supra mediatizate de presă, însă astfel de lucruri se întâmplă din păcate mult mai des. Traficul uman și abuzul se întâmplă încă la o scară prea mare în zilele noastre.

Luiza și Alexandra sunt astăzi într-o lume mai sigură decât aceasta în care și-au pus atâta nădejde și de care au fost atât de dezamăgite. Ele nu mai simt nici durere fizică, nici durere sufletească în urma abuzului fizic. Sunt însă și cazuri la fel de grave când victimele unor astfel de abuzuri, dacă ajung să se elibereze din posesia vreunui astfel de individ diabolic, rămân cu traume adânci pentru foarte mult timp sau chiar pentru restul vieții lor.

Duminică am făcut îndemnul fiecăruia la prudență maximă în anturajele în care ne manifestăm fiecare, la super prudența părinților asupra anturajelor copiilor noștri pentru a nu-i lăsa în medii dubioase, prudență la copiii ce practică așa numitul "sleep-over" unde nu avem niciun control la ce se întâmplă după o ușă închisă. Copiii sunt extrem de vulnerabili și ușor de manipulat pentru a ascunde diverse forme de abuz fizic or psihic. Până la vârsta majoratului orice copil cade în responsabilitatea părinților pentru integritatea sa.

Victimele abuzurilor devin pacienții psihologilor, însă de cele mai multe ori devin și pacienții preoților care prin consiliere și rugăciune sunt măcar la fel de eficienți precum cei dintâi. Biserica are în sarcină și această problemă care deși pare "tabu" este o realitate. Nu există preot sau pastor care să nu aibă în grijă astfel de enoriași, în mod special preoții din comunitățile românești din Europa de Vest unde fenomenul exploatării sexuale este mult mai intens decât pe continentul american. Astfel de răni sufletești necesită multă iscusință din partea preotului pentru a putea fi măcar remediate, dacă nu chiar vindecate.

Cu toate că probabilitatea de a deveni o victimă a exploatării de orice natură este mai mare în mediul celor cu o educație precară și viață promiscuă, posibilitatea nu se rezumă doar la acest sector. Spre întărirea acestui argument avem cazurile Luizei și Alexandrei care proveneau din familii stabile și erau în plină dezvoltare academică. Observăm cum oricine poate deveni o astfel de victimă, singura recomandare fiind rugăciunea către Dumnezeu și multă prudență la fiecare pas. Prudența nu trebuie privită ca o obsesie sau povară, ea constă în mod special în educația proactivă a copiilor și a aadolescenților. Un copil cu care se discută despre astfel de situații în termeni potriviți vârstei este un copil mult mai protejat pentru a nu cădea victimă abuzurilor.

Bunul Dumnezeu să așeze cu drepții sufletele Luizei și Alexandrei.

Părintele George.